A fost o noapte de 21/22 decembrie neagră în Bucureşti, cu oameni ucişi cu sânge rece, sute de arestaţi şi răniţi. Dar nimeni şi nimic nu mai putea opri drumul spre victoria finală.
În 22 decembrie în Bucureşti şi alte oraşe mari se simte gustul libertăţii, dar se murea încă pe stradă, însă la Timişoara oamenii erau liberi deja de câteva zile, fără televizor şi fără populism. Din păcate odată cu fuga Ceauşeştilor, numărul morţilor avea să crească…
Pe durata Revoluției, potrivit datelor oficiale, numărul decedaților și mutilaților prin împușcare, înainte de 22 decembrie 1989, este de aproximativ 7 ori mai mic decât cel al victimelor înregistrate după această dată. Conform evidențelor din anul 2005, întocmite de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor (SSPR), instituție aflată în subordinea Guvernului României, numărul total al celor decedați prin împușcare pe durata revoluției a fost de 1142, al răniților de 3138, iar al celor reținuți se ridica la 760. Au fost înregistrați nu mai puțin de 748 de copii urmași de eroi-martiri. Cifrele menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate și verificate conform Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie 1989.