Noua Maternitate Odobescu, parte a Spitalului Clinic Municipal de Urgență Timișoara, acordă o atenție deosebită siguranței mamei și copilului, prin monitorizare atentă, protocoale medicale clare și colaborare permanentă între specialități.
Colectivele secțiilor de Obstetrică-Ginecologie I-IV, A.T.I. și Neonatologie, conduse de conf. dr. Daniela Chiriac, prof. dr. Laurențiu Pirtea, șef lucrări dr. Ciprian Crișan, prof. dr. Ioan Sas, Dr. Brîncoveanu Maria Ana, respectiv de dr. Mihaela Țunescu, explică în continuare cum sunt monitorizate mamele încă din timpul travaliului, dar și cum sunt gestionate situațiile care pot apărea în timpul nașterii.
În timpul travaliului
Echipa medicală urmărește constant starea generală a mamei prin măsurarea pulsului și a tensiunii arteriale, pentru a detecta semne de epuizare, deshidratare sau complicații precum preeclampsia. De asemenea, temperatura este verificată regulat pentru depistarea eventualelor infecții, mai ales în situațiile în care membranele s-au rupt de mai mult timp. Dacă este necesar, se administrează lichide intravenoase pentru menținerea energiei și medicație pentru gestionarea durerii, inclusiv anestezie epidurală.
În același timp, medicul sau moașa evaluează progresul travaliului prin examinări ginecologice periodice, pentru a verifica dilatarea colului uterin și coborârea fătului în canalul de naștere. Sunt monitorizate frecvența, durata și intensitatea contracțiilor uterine, inclusiv cu ajutorul unui tocodinamometru.
Monitorizarea fetală este corelată permanent cu starea mamei. Cardiotocografia (CTG) permite înregistrarea simultană a bătăilor inimii fătului și a contracțiilor uterine, iar în travaliile cu risc scăzut pot fi utilizate dispozitive manuale, precum stetoscopul Pinard sau un aparat Doppler portabil.
Pe lângă aceste evaluări, sunt urmărite și nivelul de durere și starea emoțională a mamei, iar echipa medicală oferă suport constant sau intervenții pentru ameliorarea disconfortului, cum ar fi utilizarea apei pentru relaxare sau tehnici de respirație.
Protocoale clare pentru situațiile de urgență
În spitalele de stat din România, urgențele din secțiile de obstetrică-ginecologie sunt gestionate conform Ghidurilor Clinice de Obstetrică și Ginecologie, aprobate de Ministerul Sănătății și elaborate de Societatea de Obstetrică și Ginecologie din România (SOGR). Acestea sunt adaptate prin protocoale interne specifice fiecărei unități medicale.
Aceste protocoale vizează, în principal, urgențele hemoragice, precum hemoragia postpartum sau sângerările antepartum, urgențele hipertensive, inclusiv preeclampsia severă, eclampsia și sindromul HELLP, dar și urgențele fetal-obstetricale.
În situații precum suferința fetală acută, ruptura uterină sau prolapsul de cordon ombilical, intervențiile sunt rapide și bine definite, inclusiv prin efectuarea operației cezariene de urgență într-un interval de timp strict stabilit.
De asemenea, sunt aplicate protocoale pentru prevenirea tromboembolismului, în special după intervenții chirurgicale.
Aceste proceduri asigură un standard unitar de îngrijire și reduc riscul de erori medicale, prin stabilirea unor pași clari pentru întreaga echipă.
Colaborarea între obstetrică și neonatologie
Colaborarea dintre secțiile de obstetrică și neonatologie este o relație de tip „verigă continuă”, unde siguranța nou-născutului depinde de comunicarea eficientă între cele două echipe.
În cazurile cu risc crescut (prematuritate, malformații fetale depistate ecografic, diabet gestațional), medicul obstetrician solicită consult prenatal de neonatologie. Neonatologul discută cu părinții despre ce se va întâmpla imediat după naștere și pregătește echipamentele specifice în sala de travaliu (ex: incubator de transport, kit de resuscitare neonatală).
Deși la nașterile naturale fără complicații prezența medicului neonatolog este standard, acesta devine liderul echipei de reanimare în situații de urgență. În cazul cezarienelor, neonatologul este obligatoriu prezent în sala de operație. De asemenea, dacă apar semne de suferință fetală – dacă obstetricianul detectează anomalii ale ritmului cardiac fetal – echipa de neonatologie este alertată din timp pentru a prelua nou-născutul în secunda zero.
Imediat după naștere, are loc un schimb critic de informații între medicul/moașa de la obstetrică și echipa de neonatologie. Sunt abordate istoricul mamei (cu eventuale infecții în sarcină, medicamente administrate, durata rupturii de membrane – importantă pentru riscul de sepsis) și scorul Apgar – evaluarea rapidă a stării bebelușului (respirație, puls, tonus), făcută sub coordonarea neonatologului.
Colaborarea continuă și după naștere, prin sistemul rooming-in, în care mama și copilul rămân împreună în același salon. Obstetricienii monitorizează recuperarea mamei, iar neonatologii se ocupă de evaluarea și monitorizarea nou-născutului. Externarea este o decizie comună și se face doar atunci când atât mama, cât și copilul sunt în siguranță.