Altfel de început. În prima zi a noului an şcolar, nimeni nu mai ştie dacă şi în ce şcoli mai sună clopoţelul.
În vreme ce unii profesori au anunţat deja că se raliază protestelor anunţate de sindicate, alţii sunt hotărâţi să meargă în clase, fără festivităţile de deschidere a cursurilor, la care altădată politicieni mai mari sau mai mici se înghesuiau, cu discursuri mobilizatoare pregătite din timp şi rupte, uneori, din alte timpuri. Profesorii acuză noile măsuri de austeritate, cei mai mulţi dintre directorii de şcoli tac strategic, conştienţi fiind că orice ar spune supără pe cineva, iar ministerul explică măsuri de unii aplaudate, de mulţi contestate.
La acest început de an şcolar, marile federaţii sindicale din învăţământ rămân ferme pe poziţii şi organizează proteste în loc de festivităţi de bun venit pentru „boboci” şi de bun regăsit pentru elevii din clasele mai mari.
Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ (FSLI), Federaţia Sindicatelor din Educaţie „Spiru Haret” şi Federaţia Naţională Sindicală „Alma Mater” anunţă miting în Piaţa Victoriei, urmat de marş de protest până la Palatul Cotroceni.
„Această acţiune de protest este expresia nemulţumirii profunde a personalului din educaţie faţă de refuzul constant al Guvernului de a abroga prevederile din Legea 141/2025”, transmit sindicaliştii, criticându-l pe ministrul Educaţiei, Daniel David, pe motiv că „nici măcar în cel de-al doisprezecelea ceas nu recunoaşte problemele grave generate de decizii pripite luate de Guvern”. „Domnule ministru, recunoaşteţi public că aţi generat haos în învăţământ şi prezentaţi-vă demisia de onoare!”, cer sindicatele ministrului David.
Sindicaliştii prezintă, într-un comunicat dat publicităţii duminică, scuze tuturor cetăţenilor care vor fi afectaţi de blocajele rutiere generate de marşul lor.
Ei mai solicită asociaţiilor civice şi formaţiunilor politice care doresc să li se alăture la protest să nu o facă.
Nimic, concret, despre elevi, în mesajul dat de sindicatele din educaţie. Nimic despre ce îi aşteaptă pe cei mici, cum ar trebui să procedeze părinţii, despre ce ar trebui făcut pentru binele elevului, despre care legea învăţământului spune că se află în centrul actului educaţional.
Dinspre ISJ Timiș, mesajul este clar, copiii sunt așteptați în clase. „În prima zi, cel mai important nu este să le vorbească personalitățile, oamenii politici sau reprezentanții autorităților, ci să-i ascultăm pe copii, să-i primim cu căldură, cu îmbrățișări și cu speranța că totul va fi bine. Școala începe în clasă, alături de profesorii lor!
Într-un context diferit de așteptările tuturor, școlile din Timiș sunt pregătite să-i primească pe elevi în siguranță și cu grijă, punând pe primul loc nevoile reale ale copiilor și relația educator–elev–familie. ISJ Timiș a recomandat unităților de învățământ să comunice direct către părinți (site, avizier, canale sociale) ora de intrare pe clase, regulile de acces și orice particularități organizatorice din prima zi”, transmite ISJ Timiș.
Tot răul vine de la aceşti imbecili care ne guvernează cum ar spune André Santini în cartea sa intitulată “Ces imbéciles qui nous gouvernent: manuel lucide et autocritique à l’usage des hommes politiques”.
Guvernările anterioare au adus România la cel mai mare deficit bugetar, desi au existat avertizări că lucrurile merg într-o directie gresită.
(vezi: https://romania.europalibera.org/a/exclusiv-deficit-cu-premeditare-documentele-strict-confidentiale-prin-care-ciolacu-iohannis-ciuca-au-fost-informati-despre-gaura-bugetara/33464111.htm)
Pentru diminuarea deficitului bugetar guvernul Bolojan a introdus noi poveri pe spinarea populației printr-un un prim pachet de măsuri fiscale bazat pe cresterea de taxe si impozite.
Apoi soluția privind reducerea numărului de posturi din administraţia publică locală, cu păstrarea structurii actuale reprezintă mai degrabă o cârpeală care nu rezolvă reducerea deficitului bugetar excesiv și nu contribuie substanţial la stabilizarea datoriei publice.
Pentru pentru reducerea cheltuielilor de functionare a statului sunt necesare reforme structurale profunde intre care reforma administrativ-teritorială si descentralizarea.
Revenind la sistemul educational din România, acesta are nevoie de reforme profunde. In prezent exista 41 de Inspectorate Scolare Judeţene (ISJ) ca instituții deconcentrate ale Ministerului Educaţiei şi Cercetării în teritoriu, desi ar putea funcţiona cu 8 Inspectorate Scolare organizate pe structura regiunilor de dezvoltare, iar accentul să cadă pe calitatea învătământului în şcoli.
In plus, învătământul românesc suferă de o subfinanţare cronică de mulţi ani. Reamintim ca în anul 2005, ministrul educatiei la acea vreme Mircea Miclea, a solicitat pentru 2006 un buget de 5% din PIB pentru educatie, dar a obtinut numai 3,7% , fapt pentru care si-a dat demisia. Ba mai mult, in anul 2008, a fost semnat de catre toate partidele politice “Pactul pentru Educatie”. Documentul având ca scop stabilirea unor directii si obiective pentru viitoarea strategie a sistemului de invatamint si semnarea unei intelegeri politice, astfel incit reforma in educatie sa fie una coerenta, la punctul 2, prevedea următoarele: “Asigurarea a minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv pentru finanțarea educației naționale, iar pentru activitatea de cercetare științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din produsul intern brut al anului respectiv”. Acest lucru nu s-a respectat niciodată, astfel că in prezent învătământul primeste aproximativ 3% din PIB, iar cercetarea sub 0,5% din PIB.
De asemenea, in 2018, anul centenarului Marii Uniri, a fost lansat programul „Romania educata” care prevede o reforma profunda a sistemului de invătământ iar orice reformă trebuie sustinută financiar, altfel rămane o simplă demagogie.
Apoi in anul 2023 au fost lansate legile educatiei care au stârnit o serie de controverse. Prima problemă majoră a proiectelor de lege privind educatia este aceea că procesul în sine de elaborare, e profund greșit, fiind făcut din birou, fără analize serioase, cu și de către un grup monocolor de autori care nu include specialiști în domeniul educației sau ai altor științe sociale, fără consultarea principalilor actori din sistem- cei care ar trebui să implementeze aceste legi.
Un prim aspect este cel al subfinantării învătământului. Potrivit proiectelor de lege, pe zona de educaţie preuniversitară, se prevede alocarea suplimentară de fonduri ar fi de 11 mld. de lei în 2023 şi astfel s-ar ajunge la 3,5-4% din PIB alocat educaţiei. Si asta cu toate ca din 2011 este în vigoare legea de a aloca 6% din PIB pentru educaţie. Anual, legea este însă fentată de guverne, prin diferite tertipuri juridice. În 2022, de exemplu, bugetul Ministerului Educaţiei a fost de 32 de miliarde de lei, adică aproximativ 3% din PIB, la jumătate faţă de cât ar fi trebuit să fie alocarea. Dar, proiectul de lege nu prevede alocarea de 6% din PIB pentru educaţie nici în anul 2023. Dimpotrivă , creşterea prevăzută pentru sistemul educaţional preuniversitar era de 11 mld. de lei anul viitor, dar din care 5 miliarde de lei pentru salariile profesorilor.
In prezent problema deficitului bugetar excesiv afectează profund sistemul educational din România, cu consecinte imprevizibile pentru viitorul ţării.