În 17 decembrie 1989, la Timișoara, militarii și milițienii au deschis focul asupra populației. Erau, practic, frați contra frați, români contra români. Morții de la Timișoara își caută și acum dreptatea, mai ales că mulți dintre călăi sunt în libertate și cu funcții…
Dupa ziua de 16 decembrie 1989, soldata cu peste 200 de arestari, situatia era scapata de sub control la Timisoara. Seful Securitatii, Iulian Vlad, convoaca membrii Consiliului Securitatii Statului. In dimineata zilei de 17 decembrie, o echipa din cadrul Marelui Stat Major al Armatei ajunge la Timisoara.
In mai multe zone ale orasului se vor instala dispozitive de aparare. Strazile sunt pline de manifestanti. Nicolae Ceausescu organizeaza o sedinta a Comitetului Politic Executiv. Ceausescu este ferm si cere lichidarea demonstrantilor. Sub imperativele apararii „integritatii tarii si socialismului”, se ordona uciderea cetatenilor care demonstreaza impotriva regimului.
Generalul Gusa Stefan preia conducerea fortelor militare. Pe calea Girocului, tancuri ale UM 01115 au fost blocate de timisoreni. Subunitati militare trag in plin asupra multimii. Sunt orele 16:00. In Rechizitoriul Dosarului Revolutiei se arata ca recuperarea tancurilor militare „s-a facut cu pretul mai multor vieti omenesti”. Pe Calea Girocului va fi si dispozitivul colonelului Garnizoanei Lugoj Paul Vasile. Acesta este unul dintre cadrele militare care va fi inaintat in grad de general de catre Ion Iliescu, dupa 1989. Paul Vasile va fi si implicat, in 2004, in integrarea Romaniei in structurile NATO. Va fi trecut in rezerva si va ajunge sa predea la Universitatea de Vest.
In oras, in dreptul Facultatii de Electrotehinica, trupele MI si MapN trag intr-o coloana de manifestanti care se imprastie, insa scutierii reusesc sa retina persoane dintre manifestanti.
La orele 18:45, Ministerul Apararii Nationale transmite indicativul militar „Radu cel Frumos” – trecerea la alarma de lupta partiala, indicativ transmis ulterior tuturor unitatilor din garnizoana. Militarii vor fi inarmati cu munitie de razboi.
Persoanele retinute si aflate la Penitenciarul Timsioara sunt anchetate. De la Bucuresti fusese trimis procurorul general adjunct al Romaniei, Diaconescu Gheorghe, insotit de o echipa de procurori. In rechizitoriul Revolutiei, se precizeaza ca procurorul general dispune neautopsierea cadavrelor.
La Timisoara au fost ucise 66 de persoane in acea zi, iar 196 au fost ranite. Astfel ca, a doua zi dimineata, Coman Ion va raporta lui Bobu Emil ca „La Timisoara situatia este sub control”. Tot in 17 decembrie, Elena Ceausescu, Emil Bobu si Tudor Postelnicu decid transportarea a 40 de cadavre aflate la Spitalul Judetean Timisoara spre Bucuresti pentru a fi incinerate – scopul era stergerea urmelor represiunii sangeroase de la Timisoara.
Informatiile despre evenimentele de la Timisoara trec granita. Intr-o conferinta de presa a prim-ministrului ungar Nemeth Miklos, acesta declara ca ar exista informatii despre interventia violenta a autoritatilor romane soldate cu moartea unor cetatenii. BBC face cunoscut in jurnalele sale ca turistii straini care au parasit Romania si au ajuns la Budapesta vorbesc despre violentele petrecute in Timisoara.
In presa din Romania, Scanteia publica pe prima pagina tezele si hotararile Congresului al XIV-lea. La programul de seara de la TVR este difuzat filmul „Racolarea” despre racolarea unui inginer geolog (Florin Piersic) de catre un trust strain si capitalist cu scopul de a-l face pe protagonist sa tradeze interesele tarii. Programul TV se va incheia la ora 22,00.
17 decembrie a fost cea mai lunga zi si cea mai lunga noapte, iar ziua a ramas in istorie ca una sangeroasa, in care pretul libertatii se scria cu sange.
