Sărbătoare mare în calendarul bisericesc. Înălțarea Sfintei Cruci este cea mai veche și importantă dintre sărbătorile ortodoxe închinate cinstirii Sfintei Cruci.
În această zi sărbătorim amintirea a două evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci: descoperirea Crucii pe care a fost răstignit Mântuitorul şi înălţarea ei solemnă în faţă poporului de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în ziua de 14 septembrie din anul 335; aducerea Sfintei Cruci de la perşii păgâni, în anul 629, în vremea împăratului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste în biserică Sfântului Mormânt (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.
Sfântă Cruce a fost descoperită din porunca Sfintei împărătese Elena, mama Sfântului împărat Constantin cel Mare. Datorită acesteia s-au găsit pe Golgota trei cruci. Pentru a afla care a fost crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul şi care sunt crucile tâlharilor răstigniţi odată cu El, patriarhul Macarie le-a spus să atingă pe rând crucile de o femeie moartă. Femeia a înviat în momentul în care a fost atinsă de cea de-a treia cruce, cea pe care a fost răstignit Hristos.
După această minune, Patriarhul a poruncit înălţarea Sfintei Cruci la un loc înalt, de unde să o poată vedea tot poporul.
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci este singura cu post aspru şi rugăciune.
