La Poliția Locală Timișoara, lucrurile au scăpat vizibil de sub control.
Nu ne aflăm în fața unui incident izolat sau a unei simple erori punctuale, ci în fața unui climat instituțional periculos, în care fapte grave se pot petrece nestingherit, sub privirea colegilor și fără o reacție administrativă imediată.
Atunci când un posibil act de violență comis de un agent al statului are loc chiar în curtea instituției, iar ceilalți asistă pasiv, problema nu mai poate fi redusă la comportamentul unui singur angajat, ci ține direct de responsabilitatea conducerii.
Menținerea în funcție, de către Primăria Municipiului Timișoara, a unui director lipsit de profesionalism, lipsit de empatie și incapabil să exercite un control real asupra propriilor subordonați ridică semne serioase de întrebare. Sub această oblăduire administrativă, Poliția Locală riscă să se transforme dintr-o instituție de ordine publică într-o structură scăpată de sub standardele minime ale statului de drept.
Autoritatea nu se exercită prin frică, umilință sau violență, ci prin lege, responsabilitate și respect față de demnitatea umană. Orice abatere gravă tolerată sau ignorată de conducere devine, inevitabil, o formă de complicitate instituțională.
Timișoara nu poate accepta o Poliție Locală care își pierde busola morală și profesională, iar administrația locală nu se poate ascunde la nesfârșit în spatele tăcerii, al explicațiilor tardive sau al protecției de funcții. Este nevoie de răspunsuri clare, anchete reale și asumare publică, nu de mușamalizare.
Când abuzul este tolerat, el nu mai este un accident. Devine sistem.
Un sistem pe care actuala administrație useristă a Timișoarei îl întreține și îl validează prin inacțiune.