De luni începe Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor ori cea a Deniilor, iar în această perioadă, creștinii respectă o mulțime tradiții și obiceiuri, țin post și merg la biserică.
Postul Paștelui se încheie cu Săptămâna Mare, a patimilor lui Hristos. În Săptămâna Mare se face curățenie generală în gospodării. Curțile sunt măturate, șurile sunt curățate de gunoaie, gardurile sunt reparate…Casele trebuie să strălucească de curățenie pentru că ele “te blesteamă dacă Paștile le prind necurățate”.
Marțea Seacă este dedicată predicii de pe Muntele Măslinilor, iar credincioșii sunt îndemnați la priveghere.
În Joia Mare, fiecare familie duce la biserică colaci, prescuri, vin, miere de albine și fructe pentru a fi sfințite și împărțite, apoi, de sufletul morților, parte preotului, parte sătenilor aflați la biserică, în cimitir sau pe la casele lor.
Conform tradiției, în noaptea dinainte de Joia Mare sau în dimineața acestei zile se deschid mormintele și sufletele morților se întorc la casele lor. Pentru întâmpinarea lor se aprindeau focuri prin curți, în fața casei sau în cimitire, crezându-se căa, astfel, ei aveau posibilitatea să se încălzească. Focurile de Joi-Mari erau ruguri funerare aprinse pentru fiecare mort în parte sau pentru toți morții din familie și reprezentau o replică precreștina la înhumarea creștina din Vinerea Mare.
Aceste focuri se deosebesc de focurile ritualice de peste an – focurile de Mucenici, de Lăsatul Secului, de Sân – George sau de Sânziene. Ele se făceau din plante considerate a avea virtuți magice ( alun, boz, tei) ce erau adunate de către copii sau de către tinerele necăsătorite. Focurile se înconjurau cu tămâie și agheasmă, în jurul lor se așezau scaune “pentru morții ce urmau să sosească” și se dădea de pomană copiilor, vecinilor și rudelor. Obiceiul se mai păstrează în unele sate din zona montană a Bucovinei, purtând denumirea de “încălzitul moșului” dar, de cele mai multe ori, semnificațiile sale nu mai sunt cunoscute, el având mai ales caracter de divertisment.
Joia Mare este ziua în care, de regulă, se prepară cele mai importante copturi pascale: pască,cozonacii cu mac și nuca și babele coapte în forme speciale de ceramică. Pasca cea mai importantă coptură rituală a Paștelui, se face din făină de grâu de cea mai bună calitate, cernută prin sită deasă, și are forma rotundă. Aluatul dospit se pune în tăvi speciale pentru pască, după care se așează aluatul împletit din două sau trei sucituri și se lasă totul la crescut.
În mijlocul tăvii se așează, apoi, brânză de vacă, pregătită cu zahăr, ouă, mirodenii și stafide. Peste brânză se face o cruce, din același aluat împletit, împodobită cu ornamente în formă de floare. Se unge totul cu ou și se coace în cuptorul încălzit. Altă dată, cojile ouălor folosite la pască nu se aruncau și nici nu se ardeau. Ele se strângeau cu multă grijă într-un vas special și se aruncau în Sâmbăta Paștelui pe o apă curgătoare crezându-se că, astfel, găinile și puii aveau să fie păziți de uliu peste vară. Se mai credea că, în felul acesta, se dădea de știre Blajinilor – popor mitic care trăia sub pământ – că se apropie cea mai mare sărbătoare a creștinilor.
Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Paștilor, Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Conform tradiției creștine, este ziua în care Iisus a fost raătignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul pactului strămoșesc. Din această cauză Vinerea Mare este zi de post negru.
În Vinerea Mare este interzis a se face copturi. Exista credința că dacă cineva se încumeta a coace în această zi face mare păcat.
În Vinerea Mare, dimineața, înainte de răsăritul soarelui, oamenii alergau desculți prin rouă sau se scăldau tainic în ape curgătoare crezând că vor fi sănătoși pe tot parcursul anului. Seara, întreaga suflare a satului bucovinean mergea la biserică pentru a participa la slujba de scoatere a aerului și pentru a trece pe sub acesta în scopuri terapeutice.
Sâmbăta Mare este ultima zi de pregătire a Paștilor, când femeile trebuie să pregătească marea majoritate a mâncărilor, să deretice prin încăperi și să facă ultimele retușuri la hainele noi pe care urmau să le îmbrace în zilele de Paști. De obicei, în Sâmbăta Mare are loc și sacrificiul mielului, din carnea căruia se pregătesc mâncări tradiționale: drobul, numit în Bucovina cighir, friptura și borșul de miel.
Spre deosebire de Crăciun, pentru Paști nu se pregătesc prea multe feluri de mâncare. Principala grijă a oamenilor, înaintea Paștilor, este aceea de a-și primeni hainele, fiecare gospodină trebuind să aibă o cămașa nouă, cusută în mod special, iar bărbații măcar o pălărie nouă.
Sâmbătă seară fiecare gospodină își pregătește cu grijă coșul ce urmează a fi dus la biserică, pentru sfințire.
În el așterne un ștergar curat și așează o lumânare albă, apoi ouă roșii, pască, cozonac, ouă încondeiate, o bucată de slănină, mușchi de porc, șuncă special preparată, zăhar, făină, salată de hrean cu sfeclă roșie fiartă, sare, câțiva căței de usturoi, o ramură de busuioc, cârnați, un miel din aluat copt într-o formă specială. Totul se acoperă cu cel mai frumos ștergar pe care îl are gospodina, semn de prețuire a sărbătorii Pascale, dar și de mândrie personală.
(Sursa: www.crestinortodox.ro)
