Comunicat de presă, AUR Timiş
„În calitate de consilier al Grupului AUR din Consiliul Local Timișoara, am depus la secretariatul general al Primăriei Municipiului Timișoara proiectul de hotărâre pentru constituirea juridică a Zonei Metropolitane Timișoara.
Această inițiativă este una esențială pentru dezvoltarea coerentă și echilibrată a întregii regiuni, având în vedere că lipsa unei zone metropolitane funcționale a generat, de-a lungul anilor, numeroase probleme cu impact direct asupra cetățenilor:
– Lipsa unei strategii integrate de dezvoltare – fiecare localitate acționează izolat, ducând la suprapuneri de investiții, dezechilibre între Timișoara și comunele limitrofe și risipă de resurse publice.
– Infrastructură deficitară și transport fragmentat – absența unor conexiuni rutiere și de transport public eficiente produce ambuteiaje, costuri mari pentru cetățeni și izolează comunitățile fără acces la mașină personală.
– Servicii publice inegale și slab coordonate – sănătatea, educația, siguranța publică și transportul școlar variază mult între localități, ceea ce duce la marginalizare și la migrarea internă haotică spre oraș.
– Competitivitate economică scăzută – lipsa unei strategii comune face ca regiunea să piardă investitori în favoarea altor zone metropolitane mai bine organizate precum Cluj, Iași sau Oradea.
– Acces redus la fonduri europene – multe proiecte majore de infrastructură și digitalizare sunt eligibile doar în format metropolitan, ceea ce înseamnă că Timișoara și localitățile învecinate pierd bani europeni esențiali.
Lipsa unei voci puternice la nivel național și european – fără o zonă metropolitană, regiunea nu are reprezentare unitară în fața Guvernului și a instituțiilor europene.
Timișoara și localitățile din jur nu mai pot rămâne în urmă. În timp ce alte mari orașe ale României beneficiază deja de avantajele zonelor metropolitane, regiunea noastră continuă să se confrunte cu blocaje în trafic, infrastructură insuficientă, servicii publice inegale și pierderi de investiții.
Constituirea Zonei Metropolitane Timișoara nu este un moft politic, ci o necesitate pentru prezentul și viitorul cetățenilor. Este timpul să lăsăm orgoliile deoparte și să lucrăm împreună, dincolo de diferențele politice, pentru binele comunității noastre.
Asociația de Dezvoltare Intercomunitară vs. Zona Metropolitană
Deși par asemănătoare și ambele au rolul de a sprijini dezvoltarea zonală, există diferențe clare între o Asociație de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) și o Zonă Metropolitană:
1. Asociația de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) – Polul de Creștere Timișoara
Este o asociație voluntară creată conform legislației (Legea 215/2001 și OG 26/2000 privind asociațiile și fundațiile).
Membrii sunt unități administrativ-teritoriale (UAT-uri): municipiul, comunele și alte localități care decid să se asocieze.
ADI-ul are personalitate juridică și poate implementa proiecte comune, în special pe fonduri europene (de ex. transport metropolitan, managementul deșeurilor, rețele utilitare).
Funcționează ca instrument tehnic și administrativ de cooperare.
„Polul de Creștere Timișoara” este exact o astfel de structură ADI, înființată pentru a gestiona fonduri europene și proiecte de dezvoltare.
2. Zona Metropolitană Timișoara
Este reglementată de Legea 351/2001 (privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Național – Secțiunea IV Rețeaua de localități) și de Legea 286/2006 privind zonele metropolitane.
Se constituie prin asocierea municipiului cu localitățile din jur, pe baza unei hotărâri adoptate de consiliile locale și județene.
Are un caracter mai cuprinzător și strategic decât un ADI, pentru că urmărește:
– dezvoltarea echilibrată a întregii zone,
– integrarea infrastructurii și serviciilor,
– reprezentarea unitară la nivel național și european.
Zona Metropolitană nu este doar un instrument de implementare a proiectelor, ci o formă de organizare teritorială recunoscută oficial.
Diferența-cheie:
ADI-ul (Polul de Creștere) este o asociație voluntară de tip „instrument de implementare” pentru proiecte comune.
Zona Metropolitană este o structură recunoscută oficial prin lege, cu rol strategic și administrativ mai larg, care conferă voce unitară regiunii și deschide acces direct la anumite fonduri și programe europene.
Practic, ADI-ul „Polul de Creștere Timișoara” poate fi văzut ca un pas intermediar sau un instrument util, dar nu înlocuiește constituirea Zonei Metropolitane Timișoara.
Impactul lipsei unei zone metropolitane asupra cetățenilor și dezvoltării localităților
În contextul urbanizării accelerate și al nevoii de dezvoltare echilibrată, zonele metropolitane joacă un rol crucial în modernizarea regiunilor. Lipsa unei astfel de structuri organizatorice generează numeroase deservicii, atât pentru locuitori, cât și pentru autoritățile locale și mediul de afaceri.
Lipsa unei strategii integrate de dezvoltare
Fără o zonă metropolitană, fiecare localitate planifică și implementează proiecte în mod izolat, fără viziune comună sau coordonare, având ca rezultat:
Suprapuneri de investiții (ex. mai multe centre culturale neutilizate în locuri apropiate).
Concurență neloială între localități în atragerea fondurilor sau a investitorilor.
Dezechilibre majore între centru (orașul mare) și periferie (comunele și satele învecinate).
Consecințe directe pentru cetățeni:
Ineficiență administrativă.
Resurse publice risipite.
Lipsă de coerență în planificarea spațiului și serviciilor.
2. Infrastructură deficitară și transport public fragmentat
Unul dintre cele mai mari neajunsuri ale lipsei unei zone metropolitane este slaba conectivitate între localități.
Probleme frecvente:
– Drumuri prost întreținute sau subdimensionate între localitățile apropiate.
– Lipsa unor rute de transport public care să permită naveta eficientă între domiciliu și locul de muncă.
– Dezvoltarea urbană haotică: cartiere noi fără legături de transport cu orașul central.
Impact asupra cetățenilor:
– Timp pierdut zilnic în trafic.
– Costuri mari de transport personal.
– Izolarea persoanelor fără mașină proprie (vârstnici, tineri, persoane cu dizabilități).
3. Servicii publice inegale și slab coordonate
Fără o zonă metropolitană, fiecare localitate oferă servicii în funcție de resursele proprii, ceea ce generează inechități majore.
Discrepanțe vizibile:
Unii cetățeni au acces la servicii medicale moderne, ceilalți rămân la discreția medicului de familie sau trebuie să parcurgă zeci de kilometri.
Unele localități oferă transport școlar, altele nu.
Lipsă de standardizare în educație, sănătate, siguranță publică sau servicii sociale.
Riscuri pentru comunități:
Marginalizarea satelor sau comunelor fără resurse.
Migrarea internă haotică către orașe, generând presiune pe infrastructura urbană, mai ales pe infrastructura rutieră, infrastructura ISU, UPU. Toate aceste servicii sunt calculate în funcție de numărul de locuitori ai Timișoarei și nu pe intreaga zonă limitrofă. Se creează ambuteiaje în trafic, blocând ambulanțe, autoutilitare de pompieri, crescând timpii de raspundere la urgențele cetățenilor. Așa pot apărea pierderi umane. În caz de catastrofe, presiunea râmâne pe infrastructura urbană, care este deja depășită. Spații cu capacitate de cazare pentru eventuali sinistrați nu există și nici o strategie corentă de apărare civilă.
Calitatea vieții scade în zonele fără sprijin metropolitan.
4. Slaba competitivitate economică
Zonele metropolitane bine organizate atrag investitori prin:
– existența unui plan comun de dezvoltare;
– forță de muncă disponibilă și mobilă;
– infrastructură comună (parcuri industriale, logistică, rețele de utilități).
Fără o zonă metropolitană, localitățile concurează între ele, fără o strategie pusă la punct; nu pot susține proiecte economice de anvergură; pierd investitori în favoarea regiunilor mai bine organizate.
5. Acces limitat la fonduri europene
Proiectele regionale de tip: rețele integrate de transport, management regional al deșeurilor, digitalizare administrative/ Toate aceste proiect sunt eligibile pentru finanțare europeană doar în context metropolitan.
Fără o asociere metropolitană:
– localitățile mici nu pot accesa individual fonduri suficiente;
– proiectele comune nu se pot realiza legal sau administrativ;
– regiunea pierde bani europeni sau guvernamentali, chiar dacă nevoia de investiții este evidentă.
6. Lipsa unei voci puternice în relația cu Guvernul sau UE
O zonă metropolitană oferă o reprezentare unitară și o voce comună în fața autorităților centrale sau internaționale.
Fără această formă de organizare, localitățile sunt neglijate în marile planuri de dezvoltare regional, prioritățile lor nu sunt auzite sau înțelese; pot pierde proiecte importante în favoarea altor regiuni mai bine structurate.
Lipsa unei zone metropolitane afectează grav coerența dezvoltării teritoriale, calitatea serviciilor pentru cetățeni, capacitatea de atragere a investițiilor și fondurilor, șansele reale de progres pentru întreaga regiune sunt redirecționate spre zone mai bine organizate, așa cum sunt Zonele Metropolitane din Iasi, Oradea, Cluj, Constanța. Timișoara are încă centură de ocolire subdimensionată la o singură bandă.
În lipsa unei zone metropolitane funcționale, Timișoara și localitățile învecinate pierd șansa unei dezvoltări coerente, moderne și echitabile. Este momentul să acționăm, fără a ne împiedica de diferențe politice și lăsând la o parte orgoliile pentru binele cetățenilor”, transmite
Sîrbu Ilie Vasile, consilier local, Grupul AUR
