Sfântul Ștefan a fost unul dintre cei șapte diaconi aleși de Sfinții Apostoli pentru a sluji comunitatea primilor creștini din Ierusalim (FA 6,5). Despre el, Scriptura mărturisește că era „un bărbat plin de credință și de Duh Sfânt”, adică plin de harul lui Dumnezeu. În scurta sa slujire pământească, Ștefan s-a dovedit un tânăr plin de râvnă: „plin de har și de putere, făcea minuni și semne mari în popor” (FA 6,8). Haide să descoperim mai multe despre viața și dragostea sa pentru Hristos și semenii săi.
Mărturisirea spusă cu dragoste arzătoare
Tocmai pentru că propovăduia cu atâta curaj pe Hristos Cel răstignit și înviat, fariseii și cărturarii s-au stârnit împotriva lui, acuzându-l pe nedrept de hulă împotriva lui Moise și a lui Dumnezeu. Au adus martori mincinoși care să afirme că el ar fi spus că Iisus din Nazaret va dărâma Templul și va schimba datinile lăsate de Moise (cf. FA 6,14). Astfel, Ștefan a fost târât înaintea Sinedriului spre a fi judecat.
Chiar și în fața acestei adunări ostile, tânărul diacon radia de pace și lumină lăuntrică: „toți cei ce ședeau în Sinedriu au văzut fața lui ca o față de înger” (FA 6,15). Întrebat de arhiereu dacă sunt adevărate acuzațiile, Ștefan a rostit un discurs insuflat de Duhul Sfânt, unul dintre cele mai strălucite din toată Sfânta Scriptură. El a rezumat istoria relației poporului Israel cu Dumnezeu, de la chemarea lui Avraam până la profeți, arătând cum legea veche își găsește împlinirea în Iisus Hristos, Mesia cel prezis de prooroci. Vorbele lui izvorau dintr-o inimă arzândă de dragoste pentru Dumnezeu și adevăr, fără teamă de consecințe.
La finalul cuvântării, văzând împietrirea inimilor celor de față, Ștefan i-a mustrat cu sinceritate pe judecătorii săi pentru necredință, asemenea profeților care mustraseră odinioară poporul: „Voi cei tari la cerbice și netăiați împrejur la inimă și la urechi, voi pururea stați împotriva Duhului Sfânt, precum și părinții voștri, așa și voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinții voștri? Și i-au ucis pe cei ce au vestit mai dinainte venirea Celui Drept, al Căruia vânzători și ucigași v-ați făcut voi acum!” (FA 7,51-52).
Cuvintele de dojană ale Sfântului Ștefan i-au înfuriat pe membrii Sinedriului
Scriptura ne spune că „ei, auzind acestea, fremătau de furie în inimile lor și scrâșneau din dinți împotriva lui” (FA 7,54).
În acele clipe, Dumnezeu i-a oferit lui Ștefan o mângâiere cerească: plin fiind de Duhul Sfânt, el a privit spre cer și a avut o vedenie slăvită. A văzut slava lui Dumnezeu și pe Iisus stând în picioare de-a dreapta Tatălui. Cu fața strălucind de această viziune, a strigat către ei: „Iată, văd cerurile deschise și pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu!” (FA 7,55-56). Această descoperire dumnezeiască – vederea lui Hristos în slava Sa – i-a întărit și mai mult inima mucenicului, arătând tuturor adevărul celor mărturisite de el.
În loc să se cutremure și să se pocăiască la auzul mărturiei lui Ștefan, potrivnicii s-au pornit și mai tare împotriva lui. Strigând furioși și astupându-și urechile ca să nu-l mai audă, au năvălit asupra lui. L-au scos cu sila afară din cetate și au început să-l lovească cu pietre, hotărâți să-l ucidă (FA 7,57-58).
Printre acei prigonitori se afla și un tânăr fariseu pe nume Saul din Tars, care păzea hainele ucigașilor și privea aprobator cum diaconul nevinovat era omorât cu pietre. În timp ce pietrele îl răneau mortal, Sfântul Ștefan se ruga fierbinte. Urmând chiar pilda Mântuitorului Iisus, Care pe cruce S-a rugat „Părinte, iartă-i, căci nu știu ce fac” (Luca 23,34), întâiul mucenic al Bisericii s-a rugat și el pentru călăii săi. A strigat: „Doamne, Iisuse, primește duhul meu!”, iar apoi, căzând în genunchi, a rostit cu glas tare ultima sa rugăciune: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!” (FA 7,59-60). După ce a rostit aceste cuvinte de iertare, Ștefan și-a dat duhul, adormind în Domnul – primul creștin care și-a jertfit viața pentru credință.
Jertfa care deschide drumul mucenicilor
Credința Bisericii a prins rădăcini adânci tocmai prin exemplul și jertfa celor ce L-au iubit pe Hristos mai presus de propria viață.
După Ștefan aveau să urmeze mii și mii de martiri; șiroaie de sânge sfințit au curs de-a lungul veacurilor, și pe moaștele lor s-au zidit multe biserici ale creștinilor. În cazul Protomartirului, Dumnezeu a rânduit ca jertfa și rugăciunea lui pentru vrăjmași să aducă un rod minunat: unul dintre prigonitorii de la moartea sa – tânărul Saul – s-a convertit la scurt timp după aceea. Prin harul lui Hristos, prigonitorul de ieri a devenit Sfântul Apostol Pavel, marele propovăduitor al Evangheliei. Tradiția ne încredințează că tocmai rugăciunea iertătoare a Sfântului Ștefan a mijlocit această transformare; în cuvintele Sfântului Augustin, „Dacă Ștefan nu s-ar fi rugat, atunci Pavel nu ar fi vestit Cuvântul”.
Exemplul Sfântului Ștefan pentru creștinii de astăzi
Viața și moartea Protomartirului Ștefan sunt o pildă vie de credință, curaj și dragoste creștină. El ne arată ce înseamnă să-L mărturisești pe Hristos fără șovăire, indiferent de împotrivirea lumii. Ștefan a rostit adevărul în fața celor ce nu voiau să-l audă și a preferat să moară decât să tacă ori să-L renege pe Domnul. A împlinit întocmai porunca iubirii vrăjmașilor, rugându-se pentru cei ce îl ucideau, și astfel a oglindit chipul iertător al lui Hristos până în ultima clipă. Ce exemplu luminos de tânăr plin de Duhul Sfânt și de iubire jertfelnică!
În vremuri mai apropiate de noi, mulți sfinți și mărturisitori din închisorile comuniste au urmat pilda Sfântului Ștefan, suferind chinuri cumplite pentru credință. Asemenea întâiului mucenic, acei eroi ai spiritului s-au rugat pentru torționarii lor și i-au iertat, în timp ce erau torturați pentru că refuzau să se lepede de Hristos. În anii întunecați ai dictaturii, când regimul comunist anihila orice persoană care îndrăznea să vorbească despre Dumnezeu, unii tineri și intelectuali cu credință au avut puterea să stea împotriva curentului ateu. Ei au renunțat la confortul minciunii și au înfruntat sistemul opresiv, arătându-i cu degetul răul și strigând adevărul chiar cu prețul libertății și al vieții. Ștefan, ca și toți acești mărturisitori ai adevărului, a fost în esență anti-sistem. Nu un rebel fără cauză, nu împotriva lumii de dragul răzvrătirii, ci împotriva păcatului și minciunii care stăpâneau lumea. El nu a ales calea contrară mulțimii ca să pară original, ci pentru a mărturisi adevărul – adevărul mântuitor care este însuși Hristos. Iar Hristos locuiește în inimile celor ce-L mărturisesc, dându-le har și putere să biruie tot răul.
A fi împotriva curentului prin viață curată
Și astăzi, a fi creștin autentic înseamnă adesea a merge împotriva curentului acestei lumi. Sistemul de valori dominat de egoism și materialism îi îndeamnă pe mulți tineri spre destrăbălare și uitare de Dumnezeu. Majoritatea aleargă după plăceri imediate și false împliniri: unii cad pradă beției, fumatului sau drogurilor; mulți trăiesc în desfrânare înainte de căsătorie; pentru mulți alții, moda imorală și goana după îmbogățire cu orice preț au devenit idealuri. Faptul că „toată lumea face așa” nu înseamnă însă că aceasta este și calea cea bună. Majoritatea nu oferă garanția adevărului. Sistemul lumii de astăzi ne îndeamnă să fim egoiști, să căutăm plăcerea și câștigul fără limite, chiar cu prețul principiilor. Iar roadele acestui mod de viață se văd pretutindeni în jur: ură, lăcomie, violență, nedreptate, suferință, dezbinare – și o adâncă foame și sete după un sens mai înalt în viață. În acest context dificil, Librăria Stephanus, născută din dorința de a aduce lumină și speranță românilor, îndreaptă atenția oamenilor spre Isus, punând la dispoziție resurse și experiențe care hrănesc sufletul și mintea. Încă din 1990, prin cărți, cadouri, jocuri și alte produse dedicate vieții creștine, Stephanus își propune să fie un sprijin real pentru cei care doresc să trăiască o credință autentică, ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu.
Credința că doar ancorați în Scriptură putem avea o viață transformată stă la baza întregii lucrări Stephanus. Tot ceea ce oferă este aliniat biblic, relevant pentru provocările actuale și orientat spre impact practic în viața de zi cu zi. Numele Stephanus, care în greacă înseamnă coroană, amintește de martiriul sfântului Ștefan și de chemarea fiecărui creștin de a-și lua crucea și a-L urma pe Isus cu curaj.
A fi „anti-sistem” în sens creștin nu înseamnă să fii împotriva oamenilor, ci dimpotrivă, să dai o mână de ajutor lumii pentru a se vindeca de rău. Înotând împotriva curentului rău, slăbești puterea răului din jur. Ținând piept nedreptății și imoralității, devii un model pentru ceilalți și întărești adevărul prin însăși viața ta. Pentru un tânăr ortodox, a fi „anti-sistem” înseamnă în fond a fi anti-păcat – a refuza minciuna, nedreptatea și desfrâul, oricât de populare ar fi ele.
În final, dacă noi, tinerii din Biserică, am urma cu seriozitate exemplul Sfântului Ștefan – cu aceeași credință și curaj – am reuși să aducem la Hristos, prin trăirea noastră, mulți alți tineri care astăzi rătăcesc în întunericul păcatului fără să-și dea seama. Din păcate, câți tineri creștini se ridică astăzi la statura morală a Arhidiaconului Ștefan? Foarte puțini. De ce? Pentru că și noi, cei care ne numim credincioși, suntem adesea ademeniți de strălucirea amăgitoare a păcatului. Ne-am dori și dulceața păcatului, și frumusețea harului – dar nu putem sluji în același timp și lui Dumnezeu, și idolilor patimilor (cf. Matei 6,24).
Așadar, trebuie să ne hotărâm pe deplin în cine credem cu adevărat și pe Cine dorim să mărturisim prin viața noastră.