Încă de dimineaţa, în Piaţa Operei erau peste 100.000 de oameni care strigau lozinci anti-comuniste. În balconul Operei şi-a făcut apariţia şi maiorul Viorel Oancea, primul ofiţer al armatei române care a trecut de partea Revoluţiei.
Vestea că Nicolae şi Elena Ceauşescu au fugit a produs un entuziasm greu de descris.
Autorităţile au lucrat la ştergerea urmelor din timpul masacrelor. S-a primit ordin să distrugă documentele medicale ridicate de Spitalul Judeţean din Timişoara, precum şi toate documentele întocmite de ofiţerii criminalişti, inclusiv fimele foto, acestea fiind arse.
Între timp, rudele celor ucişi îşi căutau morţii. Nu se ştia despre ininerarea cadavrelor la Crematoriul Cenuşa. Au fost deschise mai multe morminte proaspete, în special în cimitirle aflate pe Calea Lipovei. Au fost scoase la iveală cadavre vechi, autopsiate, unele în stare de putrefacţiei. Oamenii îşi căutau cu disperare rudele dispărute.
La București, după o noapte sângeroasă, poporul câștiga o primă luptă, iar după presupusa sinucidere a lui Vasile Milea, soții Ceaușescu fugeau cu elicopterul. Părea victoria finală a Revoluției, dar greul abia acum începea, deorece vechii comuniști, îmbrăcați în haine de oi, deși erau lupi, puneau mâna pe țară, cu sacrificiul a sute de oameni care aveau să moară în următoarele zile.
Care moment.? Ce moment? Este de vina infrastructura informatică? Apa de ploaie puneți oamenii pe drumuri.