Alaiul sărbătorilor de iarnă, care se întinde pe parcursul a trei săptămâni, începe în 20 decembrie cu Sărbătoarea Ignatului. În religia creştin-ortodoxă este prăznuit, în această zi, Sfântul Mucenic Ignatie Teoforu. Ziua de 20 decembrie este cunoscută şi sub numele “Ignatul porcilor”. Mulţi români sacrifică porcul pentru masa de Crăciun şi celelalte sărbători care urmează până la Sfântul Ion.
Sacrificarea porcului de Crăciun este o dovadă a modului în care o practică păgână a ajuns să se asocieze cu o sărbătoare creştină. Porcul era considerat în vechile culturi animal sacru. În Egiptul antic, era adus ca jertfă zeului Osiris, iar în Grecia Antică, un ritual similar se săvârșa în cinstea zeiței Demeter. Ceremoniile sacrificiale din lumea antică corespundeau întotdeauna cu perioadele de înnoire a timpului calendaristic.
În tradiția populară românească, Ignatul este o divinitate solară care a preluat numele și data de celebrare a Sfântului Ignatie Teoforul din calendarul ortodox, de pe 20 decembrie, conform volumului Tradiții și Obiceiuri Românești.
Pentru oamenii de la sate, Ignat a fost însă un om necăjit care, vrând să taie porcul, a scăpat securea în capul tatălui său, omorându-l pe loc. El s-a căit toată viața pentru asta dar, în cele din urmă, a primit milă de la Dumnezeu și de la Sfântul Petru. În ziua de Ignat se taie porcul și nu e bine să lucrezi la altceva.
În tradiția populară se spune că, în noaptea de dinaintea Ignatului, porcul își visează cuțitul. După tăiere este pârlit în rug de paie. Este un obicei străvechi, în legătură cu originea numelui Ignat, care derivă de la ignis, adică foc. Porcul este o reîncarnare a spiritului recoltelor, iar sacrificul său are la origini o funcție fertilizatoare, de sporire a belșugului. Cu sângele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca să fie sănătoși peste an.
Sacrificarea porcului trebuie să aibă loc pe lumină, întrucât numai lumina poate ţine la distanţă, prin puterea ei arzătoare, spiritele malefice, ce-ar încerca să anuleze virtuţile sacrificiului. Locul ales pentru tăierea porcului este supus unui ritual de purificare, fiind tămâiat şi stropit cu apă sfinţită sau cu apă neîncepută, pentru a îndepărta duhurile necurate.
Un moment foarte important în ziua de Ignat este scoaterea splinei porcului, iar cei care asistă la acest ritual nu trebuie să vorbească cel puțin un minut. Astfel, tradiția spune că splina porcului care va fi sacrificat reprezintă un „oracol de încredere” care spune cum va fi vremea în acea iarnă: când la capăt splina este groasă, va urma o iarnă grea, cu multă zăpadă, iar vara va aduce o recoltă bogată. În schimb, dacă splina este subțire, iarna nu va aduce multă zăpadă, va fi mai geroasă, primăvara va veni mai repede și anul nu va aduce roade bogate.
În zilele noastre, tăierea porcului este un prilej de reunire a familiei, deoarece participă de obicei toţi membrii ei, iar pentru copii este un prilej de veselie şi joacă. De cu seară, oamenii pregătesc câteva cuţite bine ascuţite, o butelie de gaz sau paie – pentru pârlit, vasele în care vor pune carne, slănină şi şorici. Bărbaţii sunt cei care se ocupă de sacrificarea animalului, iar tradiţia cere ca acela care taie porcul să fie un om curat, care înainte de sacrificiu trebuie să meargă la biserică, să se spovedească, părintele iertându-i şi păcatul uciderii porcului.
O veche tradiție spune că porcii visează când vor fi sacrificați. De aceea, cu două-trei zile înainte de Ignat porcii nu mai mănâncă și nici nu se mai îngrașă. O vorbă din bătrâni spune că persoanele miloase nu trebuie să asiste la sacrificarea porcului, pentru că acesta se chinuiește mai mult până când ”își dă sufletul”. Rolul femeilor începe în momentul în care carnea de porc ajunge pe masa din bucătărie, pentru a fi preparată. După tăiere și tranșare, urmează pomana porcului, la care iau parte cei ai casei și ajutoarele.
(Foto: Financiarul.ro)
