Mare pas spre victorie… La 20 decembrie 1989, coloane cu zeci de mii de muncitori părăsesc întreprinderile si se îndreaptă spre centrul Timișoarei, potrivit Mediafax. Manifestanții înființează Frontul Democratic Român, militarii sunt retrași în cazărmi, se interzice folosirea armamentului, armata fraternizează cu protestatarii.
Autoritățile centrale și locale nu-și mai exercită autoritatea asupra orașului. Este momentul în care Timișoara devine primul oraș liber al României.
În balconul Operei, manifestanții îi înmânează primarului Timișoarei revendicările: eliberarea arestaților, predarea către familii a cadavrelor celor morți, demisia lui Nicolae Ceaușescu, circulația liberă a oamenilor și a ideilor.
În aceeași zi, Nicolae Ceaușescu revine din vizita oficială din Iran și instituie starea de necesitate. Ține un disurs televizat în care afirmă că „elemente huliganice… au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării țării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluției socialiste și întoarcerii sub dominație străină”. Ceaușescu dă vina pe „agenturile străine de spionaj și pe românii din interior care își vând țara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”. Recunoaște intervenția armatei împotriva protestatarilor, dar nu spune nimic despre morții și răniții de la Timișoara.
La 20 decembrie 1989, starea de spirit în Timișoara s-a schimbat radical, iar o cronolologie a acelei zile este prezentată de memorialulrevolutiei.ro
„Toată lumea ştia că aveau să iasă marile întreprinderi”, mărturisea revoluționarul Claudiu Iordache, conform sursei citate. Semnalul l-au dat muncitorii de la A.E.M. şi Electrotimiş care vor porni spre ELBA, unde confrații lor erau în a doua zi de grevă generală. Li se alătură muncitorii de la cea mai puternică întreprindere timişoreană, U.M.T, care se vor îndrepta spre sediul filialei județene a PCR.
Zecile de mii de muncitori hotărâţi paralizează reacţia autorităţilor comuniste şi determină fraternizarea multor militari cu demonstranţii. Din acest motiv şi pentru a se evita incidentele, Ştefan Guşă a ordonat retragerea tuturor efectivelor şi tehnicii militare aflate în oraş în cazărmi şi trecerea lor la apărarea circulară a acestora, măsură aprobată şi de ministrul Milea. Trebuie precizat că nu este vorba de o fraternizare generală a armatei din stradă cu demonstranţii. Fraternizarea a avut loc numai la nivelul soldaţilor şi a gradelor inferioare pentru că marea majoritate a comandanţilor îndoctrinaţi şi temători de consecinţe continuau să rămână obedienţi clanului Ceauşescu.
Frontul Democrat Român
La orele prânzului aproape toată Timişoara era în stradă, în Piaţa Operei sau în faţa Judeţenei de partid, unde la 20 decembrie 1989 se vor constitui cele două nuclee de conducere a revoltei timişorenilor. În jurul orei 13:00, din iniţiativa lui Lorin Fortuna, un grup de revoluţionari urcă la balconul Operei, unde iau hotărârea de a constitui un comitet de coordonare şi conducere. În acest scop, Fortuna invită câte 2-3 reprezentanţi ai întreprinderilor ai căror reprezentanţi se aflau în piaţă, să urce alături de grupul de iniţiativă. Comitetul constituit în foaier a formulat un program de revendicări minimale, pe baza căruia să poarte tratative cu reprezentanţii puterii comuniste şi a ales un birou permanent format din Lorin Fortuna (preşedinte), Claudiu Iordache (vicepreşedinte), Maria Trăistaru (secretară), precum şi Ioan Chiş şi Nicolae Bădilescu, membri.
Astfel, în jurul orei 14:00, Lorin Fortuna anunţa în faţa a peste 50.000 de demonstranţi constituirea primei formaţiuni politice libere, Frontul Democrat Român ce-şi va schimba în scurt timp denumirea în Frontul Democratic Român. În după-amiaza zilei de 20 decembrie, Timişoara devenea primul oraş liber din România, iar liderii Frontului Democratic Român au lansat un apel către toate oraşele ţării de a urma exemplul Timişoarei, apel căruia oraşul Lugoj i-a dat curs în aceeaşi zi, iar Aradul, Clujul şi Bucureştiul în ziua următoare. La Timișoara au sosit atunci premierul Constantin Dăscălescu, însoţit de Emil Bobu, secretar al CC al PCR cu probleme de cadre şi organizatorice și membru CPEx, şi de trei miniştri, fiind aşteptaţi la Judeţeana de partid de reprezentanţii puterii locale, de Ion Coman, dar şi de zeci de mii de timişoreni, care scandau lozinci împotriva regimului Ceaușescu.
La scurt timp după sosire, la presiunea demonstranţilor, Dăscălescu începe „negocierile” cu o delegaţie a celor din stradă formată din 13 revoluţionari. Nu s-a ajuns la nicio soluție, însă mulți arestați au fost eliberați în acea zi.
Proclamaţia Frontului Democratic Român, primul document programatic al revoluţiei române
În aceste condiţii revolta populară intră într-o nouă fază, transformându-se în revoluţie. În mod explicit se cerea înlăturarea lui Ceauşescu, dar implicit şi înlăturarea regimului comunist, pentru că atunci timişorenii puneau semnul egalităţii între Ceauşescu şi regimul comunist. Conform memorialulrevolutiei.ro, în noaptea de 20/21 decembrie se constituie o comisie de redactare a unui program oficial de acţiune a F.D.R., program finalizat în jurul orei 3. Platforma-program intitulată Proclamaţia Frontului Democratic Român a constituit primul document programatic al revoluţiei române din decembrie 1989, confirmând trecerea de la revoltă populară la revoluţie. Proclamaţia consfinţea existenţa unei noi forţe politice şi propunea Guvernului realizarea unui dialog prin acceptarea unor revendicări: alegeri libere, libertatea cuvântului, presei, radioului şi televiziunii, deschiderea graniţelor, eliberarea deţinuţilor şi dizidenţilor politici, reforma învăţământului, pedepsirea celor care au dat ordin să se tragă în demonstranţi, restituirea morţilor familiilor, recunoaşterea noii structuri politice etc. În final, se făcea un apel către toate localităţile ţării de a urma exemplul Timişoarei şi de a intra în grevă generală începând din 21 decembrie, până la victoria finală.
