Profesorul universitar, Radu – Liviu Şumălan candidează din partea PMP pentru o funcţie de consilier judeţean de Timiş. Profesorul de la departamentul de Fiziologia plantelor din cadrul Facultăţii de Horticultură și Silvicultură de la USAMVB din Timişoara este nou în politică şi a intrat în PMP pentru că este un om de dreapta. De centru dreapta cum îi place să spună. Cu o carieră didactică şi de cercetare de excepţie în spate, Şumălan vrea să pună acum umărul la binele judeţului. Radu-Liviu Șumălan s-a născut pe 20 august 1965 în oraşul Jibou din judeţul Sălaj. Este căsătorit şi are doi copii.
Ce vă mai amintiţi despre copilărie, despre părinţi, despre bunici?
Părinții mei – Mihai și Veronica au fost prima generatie de orășeni din familiile lor. Au fost muncitori. Mama vânzătoare și apoi contabilă, iar tata lăcătuș mecanic, iar apoi coordonator de transport. Copilăria primilor 6 ani am petrecut-o la bunici, la țară, părinții fiind implicați în muncă și studii liceale serale. Am avut parte de o copilărie fericită, petrecută în cea mai mare parte în natură, alături de bunica la muncile câmpului și îngrijirea animalelor.Şi câteodată împreună cu bunicul meu observând natura și animalele sălbatice, el fiind paznic de vânătoare.
Cum era puştiul Radu Şumălan?
Dintotdeauna o fire curioasă, un atent observator al vieții rurale, atras de tot ceea ce însemnă natură, plante, animale dar mai ales oameni, eram caracterizat printr-un fel de neastâmpăr continuu, trăiri intense, vulcanice, exprimarea perfectă fiind a stră-bunicii din partea mamei…”udă pragu…că vine…dracu…”
Cum a fost adolescentul Radu Şumălan?
După terminare gimnaziului în localitatea natală, mi-am urmat imboldul și am urmat Liceul Silvic din Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, una din cele cinci școli de tehnicieni silvici existente la acea vreme în România. Cei patru ani de liceu au avut un impact hotarâtor asupra adolescentului plecat de langa parinți, la 150 kilometri depărtare, obligat să se adapteze unui regim cazon, interacțiunii cu noii colegi și profesori, dezvoltarea aptitudinilor de comunicare, câștigarea respectului celorlalți și a celui de sine, autocontrol și autodisciplinare, lupta pentru ocuparea unui loc cât mai sus în ierarhia grupului.
A venit apoi facultatea şi restabilirea priorităţilor…
Am urmat apoi cursurile Facultății de Agricultură a Institutului Agronomic Timișoara (azi -Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară a Banatului „Regele Mihai I al României” din Timișoara). Amabsolvitîn 1988, cu recomandarea Consiliului profesoral „pentru activitati de cercetare și învățământ superior„. Pe durata studiilor liceale și a facultății imi petreceam o bună parte din vacanțe în satul bunicilor, muncind în agricultură. Am putut astfel să simt truda țăranilor, prinosul de efort și sudoare pentru o bucată de pâine și o viață mai bună. Primăvara la plantat, în arșița verii la recoltat roșii și castraveți, la lopătat grâne sau toamna, pe brumă, la recoltatul porumbului. Dispuneam astfel de un imens „loc de joacă” în care comparam uneori cunoștințele teoretice dobândite la școală cu practica agriculturii socialiste. Am realizat astfel că agricultura este o artă ce necesită cunoștințe multidisciplinare, solide aptitudini ingineresti, mecanica, chimie, biofizică și meteorologie, dar mai ales cunoștințe din domeniul științelor vieții.
Nu aţi rămas la Timişoara după terminarea facultăţii?
După absolvire am primit repartiție la CAP Someș-Odorhei, jud Sălaj, unde am activat ca inginer stagiar și mai apoi șef de fermă, iar începând cu octombrie 1990 am ocupat, prin concurs, postul de preparator și apoi asistent universitar în cadrul disciplinei de Fiziologie vegetală a Facultății de Agricultură din Universitatea de Științe Agricole a Banatului din Timișoara.
Cât de greu aţi avansat în sistemul universitar din România?
Treptele carierei universitare le-am parcurs firesc trecând prin toate gradele ierarhiei academice, acumuland cunoștințe, experiență, aptitudini diactice și de cercetare științifică, astfel încât în anul 2006 am ocupat prin concurs postul de profesor universitar. Cei 25 de ani petrecuți la catedră, alături de colegii și studenții mei au reprezentat ani de profunde schimbări, de realizări dar și de eșecuri, de promisiuni și împliniri, ani de trudă, de bucurii, de nopți muncite, de emotii … ani de… viață… trăiți la intensitate maximă.
Concret, în ce se pot materiliaza toţi aceşti ani?
Am învățat fiziologie vegetală peste 10.000 de studenți, am conceput peste 150 de articole științifice, 9 manuale și cărți, am coordonat proiecte de cercetare în valoare de cca 4 milioane de euro și am participat în calitate de membru al echipei la alte proiecte de cercetare științifică și dezvoltare instituțională cu valoare cumulată de cca. 6,5 milioane de euro. Sunt coordonator de doctorat din anul 2007 și tutore postdoctoral din 2008. Toate aceste realizări nu sunt rezultatul singular al acțiunilor mele, am avut norocul să am lângă mine o familie minunată, colaboratori tineri, dinamici, dar și colegi cu experiență, beneficiind de asemenea de suportul conducerii Universității.
Care este relaţia dumneavoastră cu studenţii?
Relația mea cu studenții este una profesională, suntem apropiați, fără ca însă acest lucru să aducă atingere calității actului didactic. Precuparea pentru continua instruire și perfecționare profesională a reprezentat un deziderat al activității, consider că facilitățile tehnologice de care dispunem cu toții ne permit să transmitem studenților experință și cunoștințe, fără să fie atât de important CÂT, ci mai ales CE și cu deosebire CUM facem acest lucru.Am lucrat și lucrez cu absolvenții noștri prin implicarea mea în activitatea de consultanță și training. Asigurăm consultanță fermierilor și training tehnic pentru unele companii furnizoare de imputuri pentru agricultură. Aceste activități imi permit să-mi actualizez informațiile, cotactul direct cu principalii beneficiari ai activităților noastre de cercetare, studenții, absolvenții și fermierii. De asemenea sunt implicat în acțiuni de voluntariat, pentru diverse asociaţii de persoane defavorizate sau cu dizabilități.
Sunteţi un tip optimist?
Sunt de felul meu o fire optimistă, privesc întotdeauna cu încredere viitorul, știu sigur că el ne rezervă doar ceea ce noi cauzăm prin activitatea trecută și prezentă. Dar, prezentul e prea trecător pentru a conta cu adevărat, trecutul e dus și nu putem schimba nimic…mai avem o speranță…viitorul…
Să trecem la politică. Sunteţi nou în branşă. De ce acum?
Cele mai mari probleme ale societății românești sunt determinate de pasivitatea și lipsa de implicare a oamenilor onești și cinstiți. Am realizat că am acumulat numeroase cunoștințe și experiență de viață, fapt ce ar putea ajuta la schimbarea în bine a clasei politice, prin implicarea unor oameni noi, cu cariere profesionale solide ce pot fi vectori de imagine pentru generatiile tinere.
De ce PMP?
Sunt un om de dreapta, sau centru dreapta ca să fiu mai exact.PMP este o structură nouă pe care se poate construi, cu un fundament solid, cu oameni noi ce nu au mai avut activităţi politice, dar și cu oameni cu experiență politică. Este un partid guvernat de oameni tineri, optimiști, încrezători în posibilitățile lor și în faptul că „Mișcarea…poate genera… Schimbarea ”.
sursa foto: opiniatimisoarei.ro
