În 19 decembrie 1989, Timişoara arăta ca pe timp de război: magazine arse, patrule pe străzi, convorbiri telefonice întrerupte. Oricine era găsit pe străzi era arestat. Spitalele erau tot mai aglomerate, iar penitenciarele din judeţ preluau arestaţii de pe străzi.
Familiile îi căutau pe cei dispăruţi în ultimele zile la morgă şi în spitale. Cu toate acestea, rezistenţa la regimul Ceauşescu nu a încetat. La 19 decembrie, muncitorii de la Întreprinderea ELBA au intrat în grevă, iar exemplul lor va fi urmat a doua zi de majoritatea fabricilor din oraş, se arată într-un material al campaniei Revolutions, realizat de Mediafax.
Zeci de mii de oameni s-au îndreptat spre centrul Timişoarei, forţând armata să se retragă în cazărmi. Manifestanţii au mers în faţa autorităţilor pentru a-şi prezenta doleanţele: demisia lui Nicolae Ceauşescu, demisia guvernului, alegeri libere.
În dimineaţa zilei de 19 decembrie, la fabrica „Electromotor”, muncitorii de la secţia de sculările refuză să lucreze atâta timp cât blindatele şi militarii se mai aflau în stradă. După îndelungi tratative cu conducerea fabricii şi după promisiunea că se va lua legătura cu cei de la judeţ pentru satisfacerea cererilor, muncitorii vor relua activitatea, conform memorialulrevolutiei.ro.
Revoluţia de la ELBA
Nu acelaşi lucru se va întâmpla la Întreprinderea ELBA, unde, fără să se declare oficial grevă generală, ea va începe în aceeaşi dimineaţă şi va continua până după înlăturarea lui Ceauşescu.
La solicitarea muncitorilor, primul secretar al PCR pe judeţulTimiş, Radu Bălan, s-a deplasat în întreprindere pentru a intra în dialog cu ei. Ajungând acolo, împreună cu primarul Petru Moţ, Bălan este informat că muncitorii aflaţi în curtea întreprinderii încetaseră lucrul şi cereau îmbunătăţirea condiţiilor de trai şi scoaterea Armatei din întreprinderi şi din oraş. De pe o platformă, un grup de 10-15 muncitori, învingându-şi frica, scandau: „Jos Ceauşescu!”, astfel că primul secretar conştientizează că se afla la o manifestaţie cu „un pronunţat caracter politic şi anticeauşist”.
Pentru a-l recupera pe Bălan, a fost trimis generalul Guşă, însoţit de mai mulţi militari. Protestatarii le-au reproşat celor doi că au fost ucise persoane în Timişoara. Protestul muncitorilor îi pune, pentru prima dată, serioase semne de întrebare şi generalului Ştefan Guşă, care venind în fabrică, vede că „protestatarii nu erau huligani, ci oameni serioşi.”. Într-adevăr, revolta timişoreană intră în 19 decembrie într-o nouă fază, muncitorii având rolul esenţial, iar acţiunile fiind mult mai bine organizate şi fără manifestări violente, punând astfel forţele represive în imposibilitatea de a reacţiona.