Cătălin Trifon: Eroul din Dumbrăvița… de la „Hajduk Diniaș” O viață ca un film, rămas la opt ani orfan de tată…

Diniaș, sau Dinjaš, este un sat sârbesc mic, dar cu fotbaliști mari. De aici sunt Miroslav ”Mima” Giuchici/Đukić, Milan Giurgiev/Đurđev, Romario și Daniel Benzar. Și bineînțeles eroii de la Dumbrăvița: portarul Cătălin Trifon și conducătorul de joc Alexandar ”Jardel” Martinov.

Cătă, unde ți-e medalia de campion?

„Am donat-o, împreună cu tricoul de campion, pentru o licitație… pentru Carla, o fetiță bolnavă de leucemie…”

Și ați câștigat Cupa Hagi-Danone?

Vlastimir Todorov: „Da, când am ajuns la București să jucăm turneul final în 2009, erau acolo, Viitorul Constanța, Cluj, București și Diniaș. Și ne întrebau cu toții, că noi din ce oraș venim? Că acolo n-a auzit nimeni de noi.”

Cătălin Trifon: „Da, cei de la Dinamo au râs de noi, dar le-a trecut, după 3-0! Cu Viitorul am câștigat la 11 metri. Iar profesorul ne-a spus că mai trebuie doar să batem Clujul să ieșim campioni. Am condus 1-0, ne-au egalat, și așa s-a terminat meciul. Noi plângeam. Profesorul râdea. N-am înțeles de ce. Iar apoi ne-a spus că ne trebuia doar un egal să ieșim campioni! Dar a vrut să ne motiveze și nu ne-a spus!”

VT: „Am fost în Africa de Sud la World-Cup Danone unde am reprezentat România… am luat locul 25 în lume din 40 de țări prezente. În lot erau azi foarte cunoscuții Benzar și Mailat.”

CT: „Și au venit de la BBC să ne filmeze. Ne-au găsit la jupuit de iepuri. Au fost șocați…”

VT: “Nu au înțeles cum am câștiat Cupa Hagi-Danone! Niciodată, niciunde pe lume, un sat nu câștigase până acum Cupa…”

CT: „Iar medalia am primit-o personal de la Miodrag ”Mile” Belodedici/ Belodedić!”

Cătălin Trifon (jos stânga cu mingea) și Alexandar ”Jardel” Martinov (al treilea de la stânga cu nr. 9)

 

Mai țineți minte când a venit Ripensia să joace la noi la Diniaș, erau în Liga a VI-a ca și noi?

VT: „Da, cum să nu, ne-am pregătit, cu stegulețe, cu bere și grătare, au plecat supărați foc. Au invadat satul cu sute de suporteri, aveau în lot patru campioni mondiali de la futsal, și mulți alți fotbaliști valoroși. Au defilat prin liga a VI-a, chiar veneau de la o victorie acasă, 14-0 cu Avicola Buziaș.”

Milan Radin: Iar noi ne-am prezentat, vă amintiți, cu un lot de copii, cu ”Jardel”, 14 ani, Denis 14 ani… Ripensia nu au vrut să intre pe teren, credeau că ne dau vreo 30 de goluri. Iar la pauză abia conduceau cu 2-0, fiind net superiori ca talie, au marcat din cornere, și câștigau la final cu 4-0. Noi am știut că nu-i putem bate, așa că am premiat, cu cinci lei, fiecare ’’craci’’ dat adversarilor. Încă pe atunci se arăta ce fotbalist va fi ”Jardel”… Cătă, 12 ani, era șeful galeriei, s-a urcat cumva sus pe construcția metalică a tribunei neacoperite și dirija de acolo meciul…

Cătălin Trifon pe acoperișul stadionului din Diniaș

 

Să revenim, ai apărat două din cele patru penaltiuri și în meciul decisiv cu Reșița și ai rezolvat promovarea.

CT: „Întotdeauna m-au inspirat Casillas și Duckadam, chiar port mănușile marca HD’86 [Helmut Duckadam 1986]… îmi place să citesc gândurile executanților. Iar de aici de la noi, m-au sprijinit mult cei de la „Hajduk Diniaș“ domnul profesor [Vlastimir Todorov] care ne-a cules de pe „izlaz“ și ne-a antrenat, domnul director [Milan Radin] care ne-a dirijat, ne-a dus de trei ori în Franța unde am și câștigat turneul în al doilea an, apoi la campul lui AC Milan. A insistat pe niște idei de joc noi aduse din vest unde el a jucat. Și domnul antrenor Cosmin Stan, care a crezut în mine…”

MR: Da, am vrut să vă trec și călesc prin aceste experiențe foarte diferite una de alta, fiindcă am crezut și cred că doar un om mare poate deveni un fotbalist mare. Și nu invers.

Cătălin Trifon, purtând mănușile marca HD’86

 

Chiar lucrezi în construcții?

CT: Da, de mic am lucrat, și în sat, am tăiat iarba, am ajutat oamenii mai în vârstă. Nu mi-e rușine să muncesc. Mă trezesc dimineața la cinci, iar după o zi pe caniculă sau în frig, merg la antrenamente…

 

Cum ai devenit portar, mai ții minte?

CT: Da. Jucam la noi la sat la Diniaș, cu fratele meu și alți copii cu trei-patru ani mai mari, și mă obligau să stau în poartă… [râde]… că dădeam rău la picioare…

VT: “… eu îl puneam fundaș ca să învețe jocul de picior, când erau mici nu-i lăsam să joace cum vroiau ei, rezultatele nu mă interesau ci formarea lor, așa că-i roteam pe toți pe posturi. Așa că azi Cătălin are un joc fantastic de picior, dar și înțelege foarte bine logica și mișcarea atacanților în teren. Din păcate fotbalul se predă greșit azi, așa că rezultatele se văd.”

Pe terenul din Diniaș, Milan Radin, Cătălin Trifon, Vlastimir Todorov

 

Și mai departe? Ce planuri ai?

CT: Visez să ajung în Liga I. Acum sau la anul. Să plec în străinătate… Am acum câteva echipe din România și chiar din Serbia cu care discut. Să vedem…

 

Mai multe despre copilăria din Diniaș pe:

https://www.youtube.com/watch?v=rAHaAXaOOh0

https://www.youtube.com/watch?v=vLwc8436z9M

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here