Prima clădire a gării din Timisoara a fost inaugurată în 1897. Aceasta a fost construită în stil neoclasic după proiectul arhitectului maghiar Ferenc Pfaff. Costul construcției a fost de circa patru milioane de coroane. Numele ei inițial a fost Josefstädter Bahnhof (în germană) sau Józsefváros indóház (în maghiară), în traducere „gara din Iosefin”, după numele cartierului Iosefin în care se află.
După unirea Banatului cu România și instaurarea administrației românești la Timișoara, în 1919, gara a fost redenumită în Gara „Domnița Elena”, nume pe care l-a purtat până la Al Doilea Război Mondial. Pe 3 iulie 1944, gara a fost puternic avariată în bombardamentul aviației Aliate asupra orașului. În noaptea de 30 spre 31 octombrie 1944, gara a fost bombardată din nou, de această dată de Luftwaffe, fiind distruse și ultimele structuri rămase în picioare.
Reconstrucția gării s-a făcut parțial după planurile inițiale. Până în anii 1960, încă mai dăinuia aripa de est a vechii clădiri, însă în 1976 a fost modernizată și stilul arhitectural schimbat radical.
